Astăzi… spun stop 


Obişnuiesc să fiu uitată şi înlocuită, chiar dacă asta-i cea mai mare temere a mea.

Se întâmplă de fiecare dată.

Obişnuiesc să fiu persoana care luptă prea mult, gândeşte prea intens şi simte prea profund.

Se întâmplă să fie slăbiciunea mea.

Ştiu că trebuie să opresc asta, altfel persoanele din jurul meu vor reuşi să mă distrugă.

Sunt fiinţe care mă caută doar pentru sfaturi, ajutor, ori un umăr de care să se sprijine.

Sunt suflete care aşteaptă să fie reparate, furând bucăţi din al meu.

Sunt oameni care spun adevărul atâta timp cât au nevoie de mine, apoi pleacă, iar tot ceea ce simt este un mare gol acolo unde se afla un întreg.

Dar gata.

Astăzi… spun stop.

Ştiu că va fi greu şi va dura o groază. Nu ştiu dacă voi fi la fel, cu toate că va fi mai bine.

Atâta tot. Inima mea nu mai poate suporta. Nu poate fi reîntregită din bucăţi infectate de alţii.

Sper doar ca acele persoane să stea cât mai departe.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s